între timp

Ultima lună a fost mai mult decât încărcată pentru mine, în special pentru că am schimbat locul de muncă. Radical. Cu alte cuvinte, am trecut de la statica muncă de birou la cea de vânzări de vinuri, cu degustarea inclusă. Pot să spun ca această schimbare este una dintre cele mai mari provocări pe care m-am decis să le accept şi doar timpul îmi va demonstra dacă am fost sau nu inspirată. Plănuiam câteva postări, în special review-uri, însă noul program de lucru a necesitat o adaptare mai lungă decât am preconizat, motiv pentru care am ales să comprim mai multe subiecte într-unul singur.

De când nu ne-am mai “văzut”, am reuşit să citesc două cărţi din interminabila listă: Namaste (un roman de aventuri spirituale in Nepal) – Sega şi Supravieţuitor – Chuck Palahniuk.

 Nu pot să spun care din ele mi-a plăcut mai mult, dar m-am bucurat să descopăr aceşti doi autori. Ambele cărţi sunt lecturi uşoare şi amuzante, pentru cine gustă şi umor negru – în special la Palahniuk- . Prima carte, aşa cum spune şi titlul, este despre călătoria autorului Sega în Nepal şi învăţăturile cu care acesta s-a ales din experienţă. Eu nu am devenit mai spirituală după această lectură însă am râs copios pe parcurs, aşa că tot pot spune că sunt câştigată.

când nu sunt în casă

În ultima vreme nu am avut nici dispoziție dar nici timp pentru un nou articol și recunosc că m-am mobilizat greu și azi. În lipsă de o mai bună  inspirație am decis să scriu despre locurile mele preferate de ieșit în Brașov, pentru că cine mă cunoaște știe că îmi place poate prea mult să ies în oraș. Ordinea este aleatorie, nu am putut face un top deoarece nu pot spune că am un singur loc preferat.

O să încep cu Tucano Coffee, din mall Coresi. În afară de gama foarte variată de specialități de cafea, au și câteva feluri diferite de cheesecake. Eu le-am gustat pe aproape toate (unele din farfuriile prietenelor) și le găsesc delicioase pe fiecare, fără excepție. Cafeaua mea preferată este Baraquito Rom Coffee și îmi place pentru că are tot felul de condimente care o fac foarte aromată (știu că o cafea bună se bea cât mai simplă însă uneori am și eu nevoie de ceva mai colorat). Un mare plus pentru această locație îl dau pentru faptul că nu se fumează inăuntru.

umbra lui Dali la Bușteni – I I –

Spuneam în postul anterior că la expoziția “Welcome to my brain” nu am avut parte de fericirea de a vedea tablouri celebre pictate de Dali (normal că nu) dar asta nu înseamnă că nu am fost impresionată de ce am vazut. După ce am vizionat ce am povestit în partea I, am ajuns în ultima cameră.

Bătrânul și Marea – Ernest Hemingway

Aceste din urmă ilustrații din colecție sunt reprezentări ale nuvelei cu același nume.

umbra lui Dali la Bușteni – I –

De excentricul și genialul Salvador Dali cu siguranță a auzit toată lumea, sau cel puțin ar trebui să audă. De expoziția Salvador Dali de la Castelul Cantacuzino nu cred că s-au auzit multe dar timpul nu este pierdut, deoarece până pe 4 octombrie încă e cazul să mai vorbim de ea, pentru că este data până la care se poate vizita.

Nu sunt chiar o erudită în materie de arte (de altfel, abia acum încep să învăț – și e un target personal- despre marii pictori ai lumii) însă când vine vorba de Dali, lucrurile stau diferit. Primul tablou ( The Elephants ) l-am văzut în sala de așteptare a unui medic și probabil nu l-aș fi observat dacă nu aș fi avut de așteptat foarte mult acolo. La vremea aceea internetul era un moft, deci am reținut numele și aia a fost tot, nu am avut curiozitatea de a afla mai mult. De curând însă, am început să citesc despre acest supraom, care mă fascinează în special prin prisma faptului că a spart orice fel de tipare. Pentru că despre Dali se poate spune absolut orice, mai puțin că a fost un om obișnuit . Cartea lui ”Jurnalul unui geniu” nu a făcut decât să îmi întărească această părere. Până să ajung la teatrul-muzeu Dali din Figueres (pentru că este pe listă) am zis că merită vazută și expoziția de la Bușteni.

am un colier nou. și e delicios

 La ce te gandești când te uiți prima dată la colierul meu?

Când am ajuns pe pagina Facebook Le Bebe m-am pierdut în culorile vesele ale colierelor dibăcite cu talent. În aceeași măsură am fost fascinată și am decis că nu îmi poate lipsi din colecție așa ceva. Cu puțin noroc, am prins și o promoție care oferea discount 50%, așa că nu am stat pe gânduri.

Încântarea a fost și mai mare în momentul în care l-am luat în mână, pentru că este foarte moale și fin. Eu una am asociat “mărgelele” cu niște marshmallows 😛 , aproape că îți vine să le muști. Sau cu niște jucării.

Tu ce faci pe 18 octombrie?

Poate mergi la o plimbare, poate îți petreci timpul într-o cafenea sau poate participi la cursa cu obstacole de la Brașov Heroes.

Ce și de ce?

Brașov Heroes este un eveniment al Fundației Comunitare Brașov și are ca scop obținerea de fonduri pentru 14 cauze din comunitate. Proiectele înscrise sunt inițiate de diferite asociații și fundații din Brașov și vizează ajutorarea unor cazuri sociale sau medicale și implementarea unor programe comunitare.

Participarea presupune înscrierea la una din cele două curse cu obstacole, scurtă (4 km) sau lungă (7 km), și achitarea unei taxe. Până pe 18 septembrie prețul taxei este redus la 50 lei pentru cursa scurtă și 60 lei pentru cursa lungă. 50% din valoarea acestei taxe merge către cauza susținută de tine.

(mini)vacanţa în Maramureş

Cu toată părerea de rău, anul acesta nu a fost posibilă o vacanţă în adevăratul sens al cuvântului. Eram aproape consolată cu ideea că îmi voi petrece acasă puţinele zile de concediu disponibile, când am luat decizia de a face o scurtă plimbare în Maramureş. Destinaţia era de mult timp pe lista mea, ştiam exact ce vreau să văd, aşa că am mobilizat “echipa” şi într-o zi am organizat tot ce era de organizat (traseu, cazare, obiective de vizitat).

ziua 1: Brașov – Colibița – Piatra Fântânele

Lacul de la Colibița este un punct de atracție relativ nou pe harta destinațiilor “must see” din România. Eu am aflat de el dintr-o știre TV (într-una din puținele dăți când mă uit) și mi-a atras atenția. Drept urmare, am considerat că drumul către Maramureș este o ocazie bună de a face o oprire și aici, motiv pentru care am încercat să găsim cazare. Spun că am încercat deoarece nu am avut nici o șansă de a găsi ceva liber pentru o noapte. Toate locurile de cazare erau ocupate până la jumatatea lunii septembrie (noi am fost in august). Dezamăgitor pe de o parte dar pe de altă parte am o satisfacție că nu s-a construit masiv in zona (momentan). Posibilitățile de cazare sunt relativ reduse însă există destul de multe construcții private, și nu aș putea spune neapărat că este o armonie între ele. Hotelul Fisherman’s Resort este (doar aparent) o locație pentru care ți-ai vinde și casa, numai să prinzi și tu o cameră mică, mică pentru o noapte. Eu una am suferit o semidepresie de ciudă ca nu am reușit să rezerv măcar o debara. În realitate, este vorba de un hotel cu aspect cvasiscomunist dar cu norocul de a avea o imagine foarte curată pe site (și pe booking.com, în mod bizar). Am luat acolo prânzul, pe terasa restaurantului, însă farfuriile nu arătau în nici un caz similar prezentării de pe site, asta în ciuda prețurilor deloc decente. Să zicem că mâncarea a fost acceptabilă, deși cred că am mâncat la aceleași standarde și la o cantină mai bine cotată.

despre colorat şi cărţi

Până la a găsi numele blogului, am (re)descoperit plăcerea de a colora. Scrie și în About că am trecut de vârsta gradiniței dar se pare că genul acesta de activități începe să prindă și la oameni mari. “Adult coloring books” par a fi un trend în materie de “unelte” pentru destresare și relaxare. Johanna Basford este o ilustratoare/autoare de astfel de cărți, iar numele ei incepe să fie tot mai cunoscut datorită colecției de cărți de colorat intitulate: Secret Garden (Grădina Secretă) și Enchanted Forest (Pădurea Fermecată).

Eu am început joaca cu Padurea Fermecată și…se pare ca nu e chiar o joacă de copii. Desenele sunt destul de complexe și este imperios necesar să ai răbdare cand te apuci de treabă. Așadar, mi-am luat două seturi (nu îmi ajungea unul) de creioane colorate și am reușit să termin în 4 zile prima pagină. Vorbim de 30-40 min/zi alocate acestei indeletniciri. Își atinge scopul de a te deconecta de la probleme? Da! Absolut. Poate vi se pare amuzant dar, chiar așa este. Detaliile desenelor din carte te obligă să te focusezi strict pe această activitate, motiv pentru care faptul ca nu iți mai place jobul sau că te-ai certat cu cineva trece pe alt plan. Desigur, asta nu te impiedică să asculți o muzică bună (ba chiar e indicat) și să te delectezi cu o cafea.

a song of colors

Am stat mult (5 minute) și m-am gândit cum ar trebui sa arate un prim articol pe blog. Prietenul Google nu a fost amabil azi și a zis să mă descurc singură, să pun mintea și degetele la contribuție. Singura idee (bună?) gasită a fost cea de a vorbi despre numele blogului.

Zilele trecute (vreo 5-6 la rând) m-am tot gândit la un nou username pentru Instagram. Nu am reușit să obțin mai mult de câteva asocieri de genul culoare-obiect/culoare-nume, și cert e că nici una din ele nu îmi suna bine. Am renunțat la idee până azi dimineață când, aflată la casă la Auchan, mi-a venit ideea cu asongofcolors (cred că am fost puțin inspirată de cartea pe care o citesc acum – A song of Ice and Fire). Am intrat imediat pe Insta, edit profile, am scris noul nume si ta-daaaam! Here we are! Da, vorbeam de Instagram dar eu căutam un nume și pentru blog. Sau am uitat să spun asta?

De ce culori? Pentru că asta inseamnă viața de zi cu zi. Culori sunt sentimentele noastre, experiențele, lucrurile mai mult sau mai puțin tangibile, zâmbetele și lacrimile. Aș adăuga la asta și muzica de fundal, muzică fără de care eu nu pot trăi, dar asta intr-o discuție viitoare. 🙂