umbra lui Dali la Bușteni – I –

De excentricul și genialul Salvador Dali cu siguranță a auzit toată lumea, sau cel puțin ar trebui să audă. De expoziția Salvador Dali de la Castelul Cantacuzino nu cred că s-au auzit multe dar timpul nu este pierdut, deoarece până pe 4 octombrie încă e cazul să mai vorbim de ea, pentru că este data până la care se poate vizita.

Nu sunt chiar o erudită în materie de arte (de altfel, abia acum încep să învăț – și e un target personal- despre marii pictori ai lumii) însă când vine vorba de Dali, lucrurile stau diferit. Primul tablou ( The Elephants ) l-am văzut în sala de așteptare a unui medic și probabil nu l-aș fi observat dacă nu aș fi avut de așteptat foarte mult acolo. La vremea aceea internetul era un moft, deci am reținut numele și aia a fost tot, nu am avut curiozitatea de a afla mai mult. De curând însă, am început să citesc despre acest supraom, care mă fascinează în special prin prisma faptului că a spart orice fel de tipare. Pentru că despre Dali se poate spune absolut orice, mai puțin că a fost un om obișnuit . Cartea lui ”Jurnalul unui geniu” nu a făcut decât să îmi întărească această părere. Până să ajung la teatrul-muzeu Dali din Figueres (pentru că este pe listă) am zis că merită vazută și expoziția de la Bușteni.

Așteptările mele vis-a-vis de acest eveniment nu au fost foarte mari, pentru că am fost conștientă că nu voi vedea acolo Persistența memoriei sau altă lucrare celebră. De fapt, expoziția cuprinde o serie de ilustrații a unor opere literare și a cărților de tarot desenate de artist.

Cărțile de tarot

Decizia lui Dali de a picta aceste cărți nu este deloc întâmplătoare. Soția lui, Gala, era mare iubitoare a cititului în cărți, motiv pentru care se folosea de ele la orice eveniment social.

Divina Comedie – Dante Aligheri

La 700 de ani de la nașterea lui Dante, guvernul italian a comandat un set de ilustrații care să însoțească ediția specială a Divinei Comedii . Dali a acceptat cu plăcere, însă înainte de a finaliza acest proiect guvernul a luat decizia de a-l anula, din cauza obiecțiilor venite din partea publicului italian. Dali a continuat totuși munca și a finalizat cele 100 de ilustrații, care ulterior au fost transpuse în gravuri de către Raymond Jacquet şi Jean Taricco.

Despre ce am mai văzut la expoziția “Welcome to my brain” voi continua într-o postare viitoare, și tot atunci voi scrie și despre ce mi-a plăcut la Castelul Cantacuzino.

Cu zâmbet,

Mara