umbra lui Dali la Bușteni – I I –

Spuneam în postul anterior că la expoziția “Welcome to my brain” nu am avut parte de fericirea de a vedea tablouri celebre pictate de Dali (normal că nu) dar asta nu înseamnă că nu am fost impresionată de ce am vazut. După ce am vizionat ce am povestit în partea I, am ajuns în ultima cameră.

Bătrânul și Marea – Ernest Hemingway

Aceste din urmă ilustrații din colecție sunt reprezentări ale nuvelei cu același nume.

The Road to Pubol

 Singura pictură ce poate fi vazută la expoziția de la Castelul Cantacuzino este “The Road to Pubol”. Dali a pictat acest tablou după moartea soției sale, fiind și ultimul în care o pictează pe Gala. Aceasta a murit într-un accident de masină, în timp ce se intorcea spre casă (varianta spusă de ghid-pe internet am citit că ar fi fost vorba despre o gripă). În Pubol Dali îi cumpărase Galei un castel, iar acesta a fost și locul unde a fost înmormântată. Tabloul din imagine prezintă chiar acest ultim drum al Galei.

Am lăsat la sfîrșit câteva cuvinte despre Castelul Cantacuzino. Inagurat în 1911, după o construcție ce a durat 10 ani,  castelul în stil neoromânesc a deservit ca și casă de vacanță lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, respectiv familiei sale. “Nababul” a fost prim-ministrul României între anii 1899-1900, 1904-1907.

Amenajarea acestui castel a implicat folosirea unora dintre cele mai nobile materiale precum lemn de stejar pentru podele, mozaic pentru ornamente, marmură folosită pentru șemineu. În mod deosebit mi-au plăcut vitraliile și plafoanele cu grinzi pictate, precum și mânerele din fier forjat. Castelul a pierdut din frumusețe în timpul comunismului, când mare parte din încăperi au fost zugrăvite iar astfel s-au pierdut picturile murale ce înnobilau construcția.

Trebuie neapărat să spun că la Castelul Cantacuzino am fost pentru prima dată plăcut impresionată de ghidul care a vorbit. Îmi pare rău că nu am reținut numele doamnei, însă mi-a plăcut felul în care a povestit.  A fost o premieră să văd atâta implicare și devotament față de meseria aceasta, care din punctul meu de vedere nu este ușoară (mai ales când mare parte din vizitatori nu știu să asculte și să se oprească din făcut selfie-uri). Acesta este și motivul pentru care nu prea am făcut poze în timpul vizitei. Am preferat să ascult ce mi se spune.

Cu zâmbet,

Mara.